Sub semnul Cunoaşterii - 2,

Chiron

legătura dintre În lăuntru şi În afară

Într-o temă astrală, Chiron reflectă energiile arhetipale ale vindecătorului, ale şamanului, rănit și ale profesorului care, potențial, există în fiecare dintre noi. Deşi subiectul este departe de a fi fost complet elucidat, plasarea lui Chiron în tema natală reflectă rana afectivă, involuntară, din copilăria timpurie. Această rană chironiană este o leziune a naturii noastre instinctuale cu impact extrem de puternic asupra încrederii. Ea a fost provocată, de regulă, de către cineva apropiat nouă şi în care aveam încredere.  Astrologul englez, Liz Greene, este de părere că rănirea s-a produs ca urmare a unei neglijenţe stupide sau din neatenţie şi în consecinţă, nu există o persoană anume care să fie acuzată de rea intenţie. Rana chironiană este o durere care nu va fi niciodată vindcată complet. 

Calităţile chironiene pot fi, analizate prin prismă elementară: foc, pământ, aer şi apă.

Chiron în semne de foc, de exemplu, sugerează că nativul se apropie de destinul său printr-un act de voinţă suprem şi căutarea adevărului este pentru el o obligaţie morală care care nu poate fi găsită decât prin propria suficienţă şi independenţă. Aceste persoane pot fi convinse că direcţia lor în viaţă are o motivaţie anume, logică. Ei iau căutarea spirituală ca pe un obiectiv personal, depunând tot efortul şi toată energia pentru realizarea acestuia.

Chiron în semne de aer sugerează o persoană ale cărei căutări aduc viziunea viitorului, că ceea ce poate veni la fel de repede va treace, mai ales când destinul lor este conştientizat. Sunt nerăbdători, au viteză de reacţie ideatică şi caută modalităţi de a transforma visele şi ideile în realitate şi chiar de a le transforma întro filozofie de viaţă. Pentru aceşti oameni însă, transformarea de sine are loc mai mult la nivel mental, decât la unul fizic propriu-zis.    

Chiron în semne de pământ pune accentul pe lucrurile pragmatice, reale, aici şi acum, şi mai puţin pe lucruri care ţin de ceea ce a fost sau ceea ce va fi. Căutarea lor se bazează pe practică, pe evoluţia imediată, tangibilă, în curs de transformare, care implică determinare, rezistenţă şi perseverenţă.   

Chiron în semne de apă aduce un impuls pentru căutarea emoţională şi afectivă. Aceaste persoane tind să trăiască o stare permanentă de îndoială, chiar îşi face griji pentru prezent şi viitor. Pentru ei, calea destinului căutată este impulsionată de orientări mistice, iluzorii, cu accent neptunian. Compasiunea şi sentimentele pentru celălalt, indiferent dacă sunt bune sau rele, sunt cruciale pentru direcţia luată în găsirea cheii adevărului universal.   

Putem analiza apoi, influenţa chironiană prin latura energetică implicată -  cardinal, fix şi mutabil.

Un Chiron în semne cardinale indică o persoană motivată, care implică o adevărată epopee personală în explorare precum şi în iniţierea unui curent pe care să îl urmeze şi ceilalţi. Mulţi din cei care au un Chiron în semne mutabile, de exemplu, simt originalitatea unei astfel de persoane şi misiunea lor de viaţă, adapteză calitatea explorării ca fiind al lor şi îl iau apoi, cardinalul Chiron ca pe propriul mentor.     

Un Chiron în semne fixă aduce nevoia de echilibrupentru ca nativul să se adapteze unui plan de autotransformare sugerat de mentor şi care prezintă obiectivele transcendental, prin exemple pe care apoi, ei să le susţină. Aceste peroane vor fi ferme în căutarea lor iar realizarea destinului lor devenit scop, se va face numai prin eforturi proprii. Filosofia lor de viaţă este de tipul pot avea un vis căruia aş dori să îi dau viaţă şi cred că poate fi o cale de urmat atâta timp cât nu am încercat să mă opresc niciodată în a-l urma.  

Un nativ cu Chiron în semne mutabile este cel mai flexibil când se pune problema schibării destinului sau a propriei persoane. Aceşti nativi de regulă, nu sunt conştienţi de schimbarea care se produce cu ei şi nici nu pot să caute, direct sau activ, cum o fac celelalte semne, şi, de aceea, va încerca să găsească calea de făurire a destinului printr-un Mentor care are un Chiron în semn cardinal sau fix. În schimb, ei se pot simţi căutarea Adevărului Absolut ca pe o predestinare influenţată de forţa subconştientului. Aceste persoane nu pot să înţeleagă sau să realizeze amploarea rezultatelor transformării lor personale. Pentru ei căutarea adevărului implică un paradox - criza este necesară pentru schimbare iar distrugerea trebuie să o preceadă. După ce a luptat în zadar să se vindece, Chiron va renunţa, în cele din urmă, la propria căutare. Acumularea de cunoștințe apoi aplicarea lor în diverse în terapii de vindecare pentru a descoperi medicament, Chiron nu reuşeşte să găsească nimic pentru el.

Suntem în faţa cunoscutului paradox – cel care îi vindecă pe alţii nu se poate vindeca pe sine. Indiferent la ce poțiuni, loțiuni, terapii energetice, diete cu alimente crude, esențe florale, remedii homeopatice ar încerca, niciuna nu îi este de leac. Ajutând oamenii, Chiron a descoperit multe remedii, dar niciunul atât de bun încât să vindece şi durerea lui. Şi atunci, decide să renunţe la nemurire, să devină om şi să poată muri  decât să fie nemuritor și să trăiască cu durerea perpetuă, de fapt, acceptă în cele din urmă, că unele lucruri depăşesc propria înțelegere și că problemele - care nu sunt neapărat ale lui – au soluţii dincolo de capacitatea sa de a vindeca. Şi atunci, soluţia este de a renunţa la nemurire în favoarea unui muritor, nu mai vrea să găsească un leac, se confruntă deschis cu propria rană şi transcede durerea printr-o formulă emergentă ideii de vindecare – iluminarea interioară ca o condiţie a finalităţii – moartea, dar şi a unui nou început – legenda.

            Mi s-a cerut de nenumărate ori să vindec alcoolismul, consumul de droguri, dependenţa de sex, relaţiile toxice, consumul alimentar în exces s.a. Surpriză poate, şi pentru mine a fost, când am realizat cât de simplu este, nu trebuia decât să îi ascult şi apoi să îi ajut să-şi conştientizeze durerea. Cine credeţi că înţelege durerea mea? Era o întrebare pe care mi-au pus-o aproape toţi pacienţii şi clineţii mei. Şi atunci, m-am întors la Chiron. Nu putea fi singura persoană otrăvită cu sânegele Hydrei, dar el a simţit mai acut drumul pe care îl avea de parcurs prin faptul că oamenii, datorită ciudăţeniei, cum să răneşti un nemuritor şi rana să nu se vindece, îl vor izola. Rana chironiană dă senzaţia că nimeni nu ar putea înțelege vreodată problemele deosebite pe care le au, doar că se înșeală. Oare câți oameni nu a ignorat sau de care s-a înstrăinat, concentrat pe suferinţa lui, Chiron?

Pentru că nu suntem nemuritori și avem doar o viaţă de trăit, există mai multe modalități de a privi mitul chironian. Câţi nu procedăm ca şi Chiron? Dar a recunoaște că avem o problemă, fără să credem că a noastră este mai deosebită ca a celuilalt, ar trebui să coborâm cu picioarele pe pământ și să ne trăim viaţa nu să suferim în tăcere. Dilema noastră este să ne recunoaștem problemele cu care nu ne putem obişnui şi dacă nu putem să ne vindecăm singuri, să cerem ajutorul. Moartea este o metaforă pentru transformare, pentru depăşirea momentului. Când vom înceta să ne mai concentrăm doar pe propria noastră durere, când vom vedea că nu suntem singurii care au o problemă şi vom accepta ca aceasta durere face parte din noi, ne deschidem spre transformare și transcendență. Când vom accepta această fisură în zidul cu care ne-am înconjurat şi nu mai încercăm să o reparăm înseamnă că a început transformarea. Dărâmarea zidului este un act voluntar, înseamnă că îndepărtăm obstacolul care nu ne lăsa să mergem mai departe a da drumul fixare pe o problemă care nu va merge departe.

            Mai toate religiile sau filozofiile culturale nu dau prea multă atenţie organismului, îl trădează cu prima ocazie în favoarea minţii sau a spiritulului, nu întâmplător alimentele consumate şi aerul respirat pot avea un efect dramatic asupra transei care duce la întâlnirea cu Divinul. Postul nu este întâmplător atunci când ne pregătim pentru un anumit ritual, începând cu apa (abluţiunea) şi încheind cu continenţa sau ascetismul. Psihologia este o disciplină care a adunat majoritatea datelor referitoare la experienţele fizică din prea multe experienţe religioase sau mistice.

Dacă tot suntem parte în procesul de vindecare a altora, atunci nu suntem imuni la antagonismele cu care se confruntă aceştia. Dacă tot vorbim despre energie atunci mă întreb dacă faptul că luăm durerea provocată lui Chiron şi îl absolvim de vină pe Heracles este analog cu modul în care ne asumăm eliberarea durerii celorlalţi. De exemplu, soţia unui alcoolic sau a unui practicant a jocurilor de noroc simte durerea de a nu-şi fi putut vindeca de vicii zilnic, se resemnează spunând că se luptă cu morile de vânt. Dar poate ea dă dovadă de stângăcie în încercările sale, aşa cum a făcut şi Heracles, poate a crezut că cu timpul bărbatul ei se va lăsa singuri de aceste vicii, că va înţelege la un moment dat că îşi face rău sieşi şi celor din jur. Provocarea chironiană constă în a vindeca singuri ceea ce nici un  alt tămăduitor nu poate face.

Să ne întoarcem la figura lui Chiron. El este un centaur şi, prin urmare, o figură compozită a mitului, are trupul jumătate cal - jumătate om, jumătatea raţiune – jumătate instinct. Poate că descoperirea lui Chiron în anii 70, nu este întâmplătoare, deoarece el apare într-o perioadă masculin dominantă dezechilibrată, când emanciparea femeii începe să se facă simţită ca pol de interes, iar bătălia dintre sexe este şi astăzi departe de a se fi încheiat. Pe de altă parte, este interesant faptul că, în legendele greceşti, în viaţa lui Chiron nu a existat nicio femeie, poate şi pentru că a fost o perioadă dominant masculină, puţine au fost femeile care s-au implicat în treburile statului cum a fost, de exemplu, Aspasia, amanta lui Pericle, statutul femeii se reducea la perpetuarea speciei iar homosexualitatea era un apanaj extravagant, mulţi tineri erau în căutarea unui Mentor în materie de educaţie politică şi relaţională. Chiron a fost un Profesor, ceea ce a insemnat mult mai mult decât Mentorul, a fost cel care a dat de orientare în educaţie motiv pentru care a fost respectat până şi de zei şi totuşi sancţionat de aceştia. Prin ceea ce făcea îi depăşea chiar şi pe ei.

Deşi majoritatea astrologilor nu îl folosesc pe Chiron în analiza temei natale, apariţia sa are un efect incontestabil asupra astrologiei deoarece pregăteşte terenul pentru influenţa spirituală neptuniană şi forţa regeneratoare plutoniană, îi îndrumă pe astrologi să evolueze la un nivel superior de tămăduire nu doar spirituală.

Verbul principal care îl defineşte pe Chiron este cel de Tămăduitor, dar acesta nu ar putea fi înţeles dacă nu l-am lua în contextul Întregului care suntem – corp – minte – suflet – spirit, tot aşa cum pentru Saturn nu este suficient să spui că doar restricţionează şi să nu accepţi că ordinea creată prin limitarea variabilelor permite mai de grabă creşterea structurală decât haosul aleator. Deci, nu putem pătrunde tainele Tămăduitorului fără a înţelege dinamica implicată în vindecare. Planetele acţionează diferit, în diferite zone, deci este puţin probabil ca Chiron care nu are un statut aparte să elucideze activitate lor în case şi semne. Scopul său este de a face vizibil ceea ce este disponibil ca experienţă altfel nu ar fi atât de evident că urmează modelele de gândire uzuale implicate în modul nostru de a privi lumea. Postmodernismul a apărut dupa ce a fost descoperit Chiron şi, probabil, a fost implicat în naşterea teoriei care elucidează mecanismele ce stau în spatele creaţiei pe care am acceptat-o mult timp înainte ca o realitate statică. Stim acum mai multe despre modul în care omul este setat să creadă minciunile guvernanţilor cu scopul de a menţine echilibrul biologic prin intermediul sistemului nervos. 

Deci, cum ar trebui interpretată misiunea chironiană? A tămădui, a elucida sau a experimenta pentru a face posibile diverse percepţii şi opinii cu privire la ceea ce considerăm realitate. Este nevoie să adăugăm şi noţiunea de subtil, verbelor de mai înainte, deoarece procesul de vindecare, elucidarea sau experiementare cu care se confruntă în sine este asemănător mai de grabă cu intuiţia unei femei decât cu circumstanţele logice care fac ca lucrurile să se întâmple. Ca şi natura ale cărei principii nu au fost înţelese şi elucidate decât în zilele noastre prin evoluţia şi extinderea modului de gândire şi viziunii integratoare a Viului.